Sasha Skochilenko nu știa ce se întâmpla când a fost luată din celula ei din închisoarea din Sankt Petersburg și dusă la Moscova, unde bărbați în balaclave au escortat-o într-un avion împreună cu alți deținuți.
„Am fost însoțiți de o duzină de oameni în balaclave”, a declarat artista de 33 de ani din Sankt Petersburg, care a fost eliberată joi dintr-o condamnare de șapte ani pentru înlocuirea etichetelor de preț din supermarketuri cu mesaje anti-război.
„Nu ne-au lăsat [pe deținuți] să stăm împreună în autobuz. Am început să întreb unde mergem și de ce. Mi-au spus: dacă vorbești, vei merge într-un sac”, a povestit ea de la Köln, Germania, unde deținuții au ajuns joi seara târziu după schimbul de la Ankara.
„Se simțea ca și cum am fi fost scoși pentru a fi împușcați.”
Skochilenko a devenit unul dintre cei 16 jurnaliști, disidenți și activiști pentru drepturile omului din SUA, Germania și Rusia, care au fost eliberați de Moscova în cadrul schimbului istoric de prizonieri dintre Rusia și Occident.
În timp ce cei 12 prizonieri ruși și germani eliberați sunt în carantină într-un spital din Germania până duminică, aceștia nu pot comunica prea mult cu lumea exterioară. Prietenii și rudele lor au povestit despre orele incerte și înfricoșătoare care au precedat vestea eliberării lor într-unul dintre cele mai mari și mai complicate schimburi de prizonieri din istorie.
Începând de luni, au apărut știri conform cărora mai mulți disidenți și jurnaliști de profil înalt au fost mutați din unitățile lor de detenție în locații necunoscute. Pe măsură ce mai mulți prizonieri dispăreau în zilele care au urmat, speculațiile au crescut că un schimb major de prizonieri era în curs de desfășurare. Dar prietenii, familiile și chiar prizonierii înșiși au fost ținuți în întuneric.
Când a fost întrebat despre schimbul de prizonieri, un fost oficial influent apropiat de Kremlin a declarat: „Vom anunța când se întâmplă. Nu este nevoie să alergăm înaintea locomotivei. Noi nu practicăm asta.”
Almaz Gatin, soțul coordonatorului Navalny eliberat, Lilia Chanisheva, a ajuns la colonia penitenciară a soției sale duminică pentru a-i înmâna un pachet — doar pentru a afla că ea nu mai era acolo. „Am început să o caut. Nu am reușit să aflu nimic timp de câteva zile. Am aflat prin telefon pe 30 iulie că va fi eliberată”, a spus Gatin vineri dimineață.
„Am vorbit cu ea pentru prima dată ieri — m-a sunat când erau deja duși la Ankara”, a spus el.
Mama lui Skochilenko, Nadezhda, a declarat că a aflat despre eliberarea fiicei sale miercuri seara. „Dar chiar și în acel moment, nu erau garanții.”
Tatyana Yashina, mama politicianului de opoziție Ilya Yashin, a declarat că „Nu am crezut și nu știam nimic până în ultimul moment.”
Prizonierii înșiși nu au aflat că vor fi schimbați decât când avionul lor a aterizat la Ankara, conform declarațiilor lui Skochilenko și soției activistului de opoziție eliberat, Andrei Pivovarov, Tatyana Usmanova.
Oficialii ruși au muncit din greu pentru a păstra schimbul în secret, chiar și în timp ce zvonurile atingeau punctul culminant. „A existat un ordin strict de a păstra informațiile despre schimb strict confidențiale. De la toată lumea. De la prizonieri. De la avocații și rudele lor. Și chiar de la angajații sistemului penitenciar rus (FSIN)”, a declarat o persoană familiarizată cu problema, sub anonimat, pentru a discuta despre schimbul extrem de sensibil.
„După ce au început să-i transporte, singurele instrucțiuni date au fost să escorteze — să-i transfere în altă parte în interiorul țării — nu un schimb de prizonieri.”
Deși majoritatea prizonierilor ar fi putut fi escortați ușor cu un zbor comercial, oficialii au ales să-i transporte cu avioane private și guvernamentale pentru a preveni ca mișcările lor să fie cunoscute public, a spus sursa. O altă opțiune luată în considerare a fost transportarea prizonierilor din regiunile apropiate de Moscova la un punct de întâlnire prin transport terestru.
Pentru familiile și prietenii deținuților politici ruși eliberați joi, vestea a venit cu un mare sentiment de ușurare. Dar a adus și noi complicații pentru cei care au rămas în țară.
Mama lui Pivovarov, Raisa Tyurikova, se aștepta să-și întâmpine fiul acasă în Sankt Petersburg când sentința lui era programată să se termine luna viitoare. Apoi, joi, a aflat că zbura spre Germania. „Mai era o lună și acum nimic nu mai are sens — dar asta este din perspectiva mea. Dar poate că totul este pentru mai bine. Cine știe? În orice caz, sper că ne vom vedea curând”, a spus Tyurikova.
Părinții coordonatorului Navalny eliberat, Ksenia Fadeyeva, au declarat că își evaluează opțiunile pentru a-și vizita fiica sau a părăsi Rusia cu totul. „Nu știm încă nimic. Dar suntem cetățeni obișnuiți, nu militari, fără restricții de intrare sau ieșire. Cred că ne vor lăsa să ne vedem”, a declarat Vladislav Fadeyev, tatăl Kseniei.
„Nu mai este nimic care să mă țină aici”, a spus mama Kseniei, Irina. „Soțul meu și cu mine vom discuta mai departe. Dar nu exclud că ne vom muta [în afara Rusiei] mai târziu.”
Pe partea opusă a schimbului, cetățenii ruși eliberați de Occident păreau să fi fost la fel de surprinși. Artem Dultsev și Anna Dultseva, care au fost trimiși în Rusia împreună cu copiii lor în cadrul înțelegerii, se dădeau drept un cuplu argentinian care conducea o afacere IT și o galerie de artă în Ljubljana. „Copiii ilegalilor care au sosit ieri au aflat că sunt ruși abia în avionul din Ankara. Nu vorbesc limba rusă”, a declarat vineri purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.
Când au pășit pe pista de aterizare din Moscova, Putin i-a întâmpinat pe copii cu „buenas noches” — „bună seara” în spaniolă.
Această poveste ne amintește cât de important este să rămânem vigilenți și să apărăm valorile libertății și drepturilor omului. Într-o lume în care dictaturile și regimurile autoritare încearcă să suprime voința oamenilor, este esențial ca democrațiile să colaboreze și să sprijine lupta pentru dreptate. Rămânem solidari cu cei care se opun tiraniei și ne angajăm să susținem valorile libertății și democrației, indiferent de provocările care ne stau în cale. România va continua să fie un bastion al drepturilor omului și al democrației în Europa și în lume.
