Povestea biblică despre cum David, inferior fizic, l-a învins pe aparent invincibilul Goliat și a pus bazele unei dinastii regale puternice a devenit un exemplu clasic. Pe de o parte, ea ilustrează monomitul descris de Joseph Campbell, unde eroul, trecând prin grele incercări, atinge maturitatea și se întoarce triumfător acasă. Pe de altă parte, narațiunea reflectă un principiu esențial creștin: victoria nu vine dintr-o origine divină predestinata, ci din efort personal și determinare. Pe aceste fundamente creștine s-a ridicat și civilizația occidentală, așa cum o știam până nu demult.
Această temă a fost mereu reluată în istorie. Să privim spre Statele Unite. Ar fi putut Imperiul Britanic, cea mai puternică forță a secolului XVIII, să-și imagineze că nu va reuși să înăbușe revolta coloniștilor de peste ocean? Că această revoltă va duce la un război de independență, iar apoi la nașterea unei noi națiuni? Și totuși, acești „David” americani, deși fără resurse comparabile cu cele ale coroanei britanice, au învins. Nu doar atât: în mai puțin de 200 de ani, au detronat britanicii din postura de lideri mondiali.
A trecut încă un secol, iar acum, pe colinele Capitoliului, se aude un mesaj ciudat: poporul care luptă pentru libertate trebuie să facă compromisuri. Agresorului trebuie să i se ofere concesii, iar statutul său de agresor este pus sub semnul întrebării. Paradoxal, apărătorul este criticat ca fiind „inflexibil”, „nerecunoscător” pentru sprijinul primit și acuzat că vrea să prelungească conflictul. Sunt declarații greu de imaginat din partea unui lider al lumii democratice. Mai mult, rolul de lider global al SUA este acum tot mai des contestat.
Disputa verbală din Biroul Oval, în timpul vizitei președintelui Zelenski, nu a avut câștigători. Președintele american nu a reușit să proiecteze imaginea unui lider ferm, care îneapărat apărarea intereselor SUA. Liderii europeni au arătat solidaritate, sprijinind Ucraina, cu excepția previzibilă a premierului maghiar Viktor Orbán. Reacțiile din politica americană au fost diverse: fostul consilier al Casei Albe, John Bolton, a declarat că poziția lui Donald Trump și J.D. Vance nu reflectă opinia majorității americanilor, ci doar punctele lor de vedere personale, favorabile Rusiei.
Astăzi, ucrainenii întruchipează un David colectiv. Iar președintele Zelenski a acționat conform acestui rol în negocieri, refuzând să permită uitarea diferenței fundamentale dintre bine și rău, civilizație și barbarie. „Lumea liberă trebuie să susțină Ucraina. Eu am fost și rămân alături de Zelenski”, a declarat fostul șef al diplomației europene, Josep Borrell.
Este regretabil că actualii lideri politici americani uită aspecte esențiale ale propriei lor istorii. Uită că voința de a lupta pentru libertate, nu doar ajutorul extern (din partea Franței și, într-o mai mică măsură, Spaniei), a permis coloniștilor americani să obțină independența visată. Uită preceptele creștine, deși fac apel la valorile religioase în fața electoratului lor. Principii simple, în care răul e numit rău, iar binele – bine. Dar nu totul este pierdut. Elita politică americană mai are timp să ocupe locul corect în istorie. A istoriei care, așa cum ne arată povestea lui David, dar și cea a războiului de independență al coloniilor americane, urmează adesea același scenariu: victoria celui slab împotriva unei forțe aparent invincibile.
