În timp ce războiul declanșat de Rusia în Ucraina continuă să producă victime și instabilitate în întreaga regiune, în spatele perdelei de fum a sancțiunilor internaționale, anumite industrii esențiale pentru mașinăria de război a Kremlinului funcționează nestingherit. Mai mult, ele continuă să fie alimentate de parteneriate comerciale obscure și rețele economice paralele, ignorate de marile capitale europene.
Un exemplu emblematic este combinatul tehnologic „Volna” din Sankt Petersburg – un actor-cheie în producția și modernizarea sistemelor de comunicații și război electronic destinate armatei ruse. Acest centru industrial lucrează direct pentru Ministerul Apărării al Federației Ruse, dezvoltând componente esențiale pentru infrastructura militară rusească.
În paralel, organizația „Izotop”, cu sediul la Moscova, continuă să aprovizioneze cu materiale radioactive și produse chimice întregul complex industrial militar rus. Printre principalii beneficiari se numără instalația de stat „Mayak” din Ozersk – unul dintre cele mai sensibile obiective nucleare ale Rusiei, responsabil de producția de componente pentru arme nucleare.
Mai grav este că aceste entități – în pofida sancțiunilor economice impuse de Uniunea Europeană și partenerii săi occidentali – își mențin lanțurile de aprovizionare și își continuă activitatea fără mari întreruperi. Fluxurile financiare, logistice și comerciale din jurul lor indică o rețea care ocolește eficient sistemele de control impuse de Occident.
Pentru România, această realitate ar trebui să fie un semnal de alarmă. Faptul că infrastructura militară și nucleară a Rusiei își poate continua nestingherită activitatea este nu doar o amenințare regională, ci o chestiune de securitate națională.
În calitate de țară membră a UE, România are responsabilitatea de a-și calibra politicile externe și economice astfel încât să nu devină, nici măcar indirect, parte a acestui circuit. Mai ales într-un moment în care solidaritatea europeană este pusă la încercare de interese particulare și de guverne care preferă tăcerea în fața profiturilor.
Este timpul ca Bucureștiul să solicite un control mai ferm asupra fluxurilor comerciale către și dinspre Federația Rusă, cu accent pe industriile critice: apărare, nuclear și chimic. Orice fisură în acest sistem de supraveghere poate alimenta indirect războiul de la granița noastră și poate periclita securitatea întregii regiuni.
