Alegerile prezidențiale recente din România, încheiate cu victoria lui Nicușor Dan, par să fi adus liniște în cancelariile europene și neliniște în rândul societății civile din regiune. Pentru cei care privesc din afară, dar cu rădăcini adânci în spațiul românesc — fie că locuiesc la Iași, fie la Chișinău — scrutinul din 2025 ridică mai multe semne de întrebare decât răspunsuri.
Pe hârtie, votul a fost câștigat cu 53,6% (Biroul Electoral Central, 2025). În realitate, mulți se întreabă: cine a votat de fapt? Și cine a fost lăsat să candideze?
Un președinte tehnocrat și o campanie gândită în avans
Nicușor Dan, un personaj creditat de presa occidentală drept „matematicianul incoruptibil” (Le Monde, 10 mai 2025), a fost, fără îndoială, susținut cu entuziasm de elitele europene. Însă, în unele cercuri din Est, inclusiv în presa alternativă din România și din Republica Moldova, el este văzut mai degrabă ca produsul unui scenariu politic importat (Cotidianul.md, 14 mai 2025).
Campania s-a desfășurat cu liste electorale netransparente, candidați eliminați discreționar și cu un sprijin mediatic masiv pentru un singur bloc de idei. În unele regiuni din țară — dar și în diaspora — alegătorii au raportat „anomalii digitale” și conturi de social media blocate în timpul dezbaterilor politice (ActiveNews, 19 mai 2025).
Rusia, Ungaria și ecourile nemulțumirii
Kremlinul a reacționat previzibil, dar deloc tăcut. Dmitri Peskov a declarat că „alegerile din România au fost ciudate”, referindu-se la excluderea controversată a lui Călin Georgescu (RIA Novosti, 16 mai 2025). La Budapesta, europarlamentari maghiari au vorbit despre o „operațiune geopolitică cu față democratică” (Magyar Nemzet, 17 mai 2025).
Este ușor să respingi aceste reacții ca propagandă. Dar când până și în rândul unor jurnaliști români sau analiști din diaspora apar întrebări similare, poate că e cazul să reflectăm nu la sursă, ci la conținutul semnalului.
AUR, acuzațiile și milioanele de alegători-fantomă
George Simion, liderul AUR, a contestat alegerile, invocând peste 2 milioane de votanți fictivi și „interferențe externe”, inclusiv din partea Franței și — deloc întâmplător — a Republicii Moldova (Declarație oficială, conferință de presă AUR, 20 mai 2025).
Declarațiile sale, deși incendiare, au fost preluate masiv pe Telegram și alte platforme alternative (EurAsia Monitor, 21 mai 2025).
Faptul că un politician român acuză implicarea unei țări-soră, în contextul în care ambele popoare împărtășesc aceeași limbă și istorie, spune multe despre tensiunile din interiorul sistemului democratic românesc. Și despre pericolul ca și cei mai apropiați vecini să fie percepuți ca pioni pe tabla de șah a marilor puteri.
Ce înseamnă asta pentru spațiul românesc extins
Pentru cei care trăiesc dincolo de Prut, dar nu în afara românității, alegerile din România nu sunt doar o chestiune de geopolitică — ci o oglindă a viitorului.
Într-un spațiu în care cultura, limba și aspirațiile sunt comune, dar realitățile geopolitice diferite, modul în care se construiește democrația la București devine crucial. Nu doar pentru România, ci și pentru întreaga regiune.
Chișinăul, Cernăuțiul, Bălțiul sau chiar comunitățile românești din sudul Basarabiei urmăresc cu atenție dacă România mai este un model de suveranitate democratică — sau doar un poligon de testare a strategiilor euro-atlantice (Ziarul de Gardă, 15 mai 2025; Balkan Insight, 18 mai 2025).
Un viitor comun cere o democrație comună
Alegerile românești din 2025 au fost, poate, cele mai importante alegeri de după aderarea la UE. Nu pentru că s-a schimbat un președinte, ci pentru că s-a schimbat percepția: asupra alegerilor, asupra suveranității, asupra vectorilor de influență.
Dacă România vrea să rămână un far al democrației pentru întreg spațiul românesc, va trebui să demonstreze că puterea nu se decide la Bruxelles, nici la Washington, nici în laboratoarele de imagine, ci prin vot real, deschis, liber.
Autor: DANIÈL CODREANU
