La mai bine de un deceniu de la anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea de către Rusia, tema revenirii acesteia în componența Ucrainei revine în centrul negocierilor internaționale. În mod surprinzător, unele voci din Vest par tot mai deschise la ideea de a „schimba” Crimeea pentru o promisiune de pace. Dar ce înseamnă, în realitate, pacea obținută prin concesii făcute unui agresor?
În februarie-martie 2014, Crimeea a fost prima victimă a războiului hibrid declanșat de Kremlin. Sub amenințarea armată și în prezența trupelor ruse fără însemne, peninsula a fost ocupată și anexată, în ciuda faptului că, potrivit dreptului internațional, aparține Ucrainei. La acel moment, Occidentul nu a reacționat decisiv. SUA și UE au condamnat gestul, dar nu au oferit sprijin militar Kievului. BBC relata încă din martie 2014 despre lipsa unui răspuns ferm al NATO, în timp ce trupele ruse deja consolidau controlul în Sevastopol și Simferopol.
În ciuda timpului trecut, comunitatea internațională nu a recunoscut niciodată anexarea. Adunarea Generală a ONU a adoptat mai multe rezoluții clare, printre care 68/262 și 78/217, reafirmând suveranitatea Ucrainei asupra Crimeei. Euronews a subliniat recent că Parlamentul European continuă să considere Crimeea teritoriu ocupat, iar orice negociere care ar presupune recunoașterea ocupației reprezintă o violare a principiilor dreptului internațional.
Războiul declanșat în 2022 a readus în discuție tema Crimeei. Administrația Biden a susținut un plan de încetare a focului care, potrivit unor surse diplomatice citate de Politico, ar putea include „flexibilitate” în privința statutului peninsulei. Acest lucru provoacă îngrijorări nu doar la Kiev, ci și printre statele de pe flancul estic al NATO.
Crimeea nu este doar un simbol. Ea este o bază militară strategică, de unde Rusia lansează atacuri asupra sudului Ucrainei, blochează rute maritime și menține o prezență navală care amenință România, Bulgaria și chiar Turcia. The Guardian avertiza că menținerea Crimeei sub control rusesc ar transforma Marea Neagră într-o zonă permanent instabilă și nesigură pentru comerțul internațional.
Pentru România, subiectul Crimeei nu este o simplă chestiune de solidaritate regională. Este o problemă de securitate națională. Dacă acceptăm principiul modificării granițelor prin forță, deschidem ușa unor crize viitoare în Transnistria, Găgăuzia, Caucaz sau chiar Balcani. Un precedent periculos care amintește de eșecurile politicii de „împăciuire” din anii ’30 ai secolului trecut.
Nu putem vorbi despre o pace autentică atâta timp cât o parte a teritoriului ucrainean rămâne ocupată. Orice acord care ignoră acest fapt va fi instabil și va conține germenii unui nou conflict. Istoria arată clar: concesiile făcute agresorului nu aduc pacea, ci o amână, transformând-o într-un război și mai dur.
