Lecturarea știrilor din ultimele săptămâni inevitabil ne face să privim în trecut și să trasăm paralele istorice. Abia am renunțat la ideea unui nou „pact al grâului” pentru Ucraina în 2025, că norii s-au adunat din nou, dar de data aceasta nu doar asupra Ucrainei, ci asupra unei părți mult mai largi a lumii. Evenimentele care au schimbat cursul istoriei în 1938 ar putea, în anumite privințe, să se repete sub ochii noștri.
Istoria mondială a demonstrat în repetate rânduri că crizele geopolitice și conflictele internaționale pot duce la războaie globale. După Al Doilea Război Mondial, lumea a creat mecanisme de securitate pentru a evita asemenea catastrofe, dar amenințările persistă. Creșterea tensiunilor între marile centre de putere, progresul tehnologic în domeniul militar și instabilitatea regională ne fac să ne întrebăm: este posibil un al Treilea Război Mondial în secolul XXI?
În ultimele decenii, lumea s-a împărțit în blocuri politice și economice. SUA, NATO și aliații lor se confruntă cu Rusia, China și state care văd Occidentul ca pe un rival. Aceste tensiuni se manifestă prin sancțiuni, conflicte militare și războaie informaționale. În anumite condiții, escaladarea acestor conflicte ar putea declanșa un război de amploare.
Un rol aparte îl joacă însă politica izolaționistă a președintelui Donald Trump în al doilea său mandat. Abordarea sa de a reduce angajamentele SUA față de aliați și de a contesta organizațiile internaționale subminează stabilitatea globală. Relațiile comerciale tensionate cu China, schimbările în politica NATO și retorica dură față de organismele internaționale slăbesc încrederea în mecanismele diplomatice.
Situația Ucrainei seamănă în multe privințe cu evenimentele din 1938, când politica de conciliere adoptată de Marea Britanie și Franța față de Germania nazistă a dus la Acordul de la München. Atunci, liderii occidentali au permis anexarea regiunii Sudete din Cehoslovacia în speranța că acest compromis va preveni un război mai mare. În realitate, această concesie l-a încurajat pe Hitler să continue agresiunile, ceea ce a condus la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
Astăzi, Ucraina se confruntă cu o situație similară. Anexarea Crimeei în 2014, urmată de invazia rusă din 2022, s-a produs pe fondul reacțiilor prudente ale Occidentului. Deși SUA și aliații săi oferă sprijin militar și financiar Kievului, există temeri că o reorientare izolaționistă a Washingtonului ar putea reduce această susținere sau chiar conduce la o înțelegere cu Moscova.
Politica cedărilor ar putea stimula noi acte de agresiune, deoarece regimurile autoritare percep slăbiciunea ca pe o invitație la expansiune. O retragere a sprijinului pentru Ucraina ar putea destabiliza Europa și crea condițiile pentru un conflict global.
De asemenea, nu trebuie ignorat factorul nuclear. Deși doctrina distrugerii reciproce garantate descurajează folosirea armelor nucleare, utilizarea armelor nucleare tactice în conflicte regionale rămâne un risc real. Un astfel de pas ar putea declanșa o reacție în lanț.
Retorica administrației Trump privind retragerea din tratatele internaționale de control al armamentului crește riscurile globale. Subminarea regimurilor de control asupra armelor nucleare ar putea duce la o cursă a înarmării scăpate de sub control.
În acest context, diplomația, tratatele internaționale și securitatea colectivă rămân principalele garanții ale păcii. Totuși, politica lui Trump subminează aceste mecanisme. Criticile la adresa ONU, reducerea angajamentelor față de alianțe și renunțarea la obligațiile privind securitatea globală slăbesc blocul occidental și creează un vid de putere, pe care alte state l-ar putea exploata.
Creșterea izolaționismului american, subminarea instituțiilor internaționale și escaladarea conflictelor regionale pot deveni factori suplimentari de instabilitate în secolul XXI. În acest scenariu, dorința lui Trump de a ajunge la o înțelegere cu Moscova pe seama Ucrainei ar putea contribui indirect la declanșarea unui nou „mare război” – unul în care distanțele geografice nu vor mai conta.
