Înte pace sau crime de război?

Pentru un european obișnuit, care savurează dimineața o cafenea și un croissant, imaginile cu blocuri distruse și școli incendiate din Harkov ar putea părea simple știri dintr-un oraș necunoscut, aflat departe. În realitate, Harkov este al doilea cel mai mare oraș al Ucrainei, cu 1,5 milioane de locuitori. Pentru a face o comparație, acest număr este similar cu cel al populației orașelor europene precum Munchen (1,5 milioane), Marsilia (1,6 milioane) sau Barcelona (1,6 milioane). Gândul că un atac aerian sau un bombardament cu drone ar putea lovi brusc un teren de sport al unei școli din Marsilia este greu de acceptat.

Pe 27 martie, trupele ruse au atacat din nou orașul Herson (279.000 de locuitori), lovind gara și infrastructura din jur, precum și centrul orașului. Două persoane aflate într-o stație de autobuz au fost ucise pe loc, iar altele au fost rănite grav. Cu o zi înainte, pe 26 martie, drone kamikaze rusești au vizat exclusiv zone rezidențiale din Harkov, unde nu există unități militare sau fabrici. Incendiile au devastat orașul peste noapte, blocuri de apartamente au fost avariate, iar printre victime s-au numărat un băiețel de 5 ani și o adolescentă de 14 ani.

Atacurile aeriene nu au vizat doar Harkov. Pe 26 martie, orașul Dnipro, un important centru industrial și de cercetare cu aproape un milion de locuitori, a fost lovit de drone și rachete balistice. Locuințe, instituții educaționale și zeci de autoturisme au fost distruse, iar mai mulți civili au suferit răni grave. Pe 24 martie, la prânz, un atac cu rachete asupra centrului orașului Sumy (256.000 de locuitori) a dus la rănirea gravă a 108 persoane, dintre care 23 de copii. Trei clădiri rezidențiale au fost complet distruse, iar explozia a spart peste 3.000 de ferestre.

Regiunile de graniță – Harkov, Sumy, Donețk, Zaporojie și Herson – suferă zilnic nu doar de pe urma atacurilor cu rachete și drone, ci și din cauza bombardamentelor de artilerie grea. Locuințe, școli, grădinițe, ferme și afaceri locale sunt distruse constant.

Această realitate se desfășoară chiar la granițele Uniunii Europene. Spre exemplu, un zbor din Kiev la Paris durează doar trei ore, mai puțin decât un zbor de la Londra la Lisabona. Războiul de înaltă intensitate din estul Europei, care durează deja de trei ani, afectează întreaga regiune, chiar dacă impactul său nu este resimțit direct de către cetățenii obișnuiți. Totuși, liderii politici din UE, Regatul Unit, Norvegia, Islanda și Elveția caută soluții pentru încheierea rapidă a războiului.

Paradoxal, nu toți liderii occidentali, mai ales din SUA, conștientizează că acest conflict a fost declanșat de Rusia printr-o invazie neprovocată. Deși discuțiile de pace sunt mediate de SUA și Arabia Saudită, Moscova participă doar formal, refuzând orice compromis real și impunând Ucrainei condiții de capitulare totală.

În ciuda angajamentelor asumate de Rusia de a nu lovi infrastructura civilă, atacurile aeriene continuă. Pe 23 martie, un atac cu drone asupra Kievului a ucis un bărbat și pe fiica sa de 5 ani, refugiați din regiunea Zaporojie, iar mama copilului a fost grav rănită. În alt atac, o bătrână a ars de vie după ce locuința sa a fost lovită de o dronă echipată cu muniție termobarică. Pe 25 martie, o fetiță de 3 ani și mama sa de 36 de ani au fost ucise într-un atac asupra satului Kurytivka, în regiunea Donețk.

Astfel de tragedii au devenit o realitate zilnică pentru ucraineni. Dar dacă aceștia doresc încheierea imediată a războiului, ei nu acceptă un simplu armistițiu, ci o pace justă, bazată pe respectarea dreptului internațional și a integrității teritoriale.

Moscova mizează pe o strategie a terorii, menită să înfrângă spiritul de rezistență al Ucrainei prin distrugerea infrastructurii esențiale și prin provocarea unui număr cât mai mare de victime civile. Kremlinul speră că, în cele din urmă, ucrainenii vor fugi spre Europa sau vor cere guvernului lor să accepte condițiile impuse de Rusia.

Pacea dorită de Kremlin nu înseamnă sfârșitul războiului, ci predarea totală a Ucrainei: recunoașterea anexării Crimeei și a altor teritorii ocupate, schimbarea conducerii de la Kiev și integrarea într-un stat-marionetă sub controlul Moscovei. De aceea, Putin nu doar că duce un război clasic, ci comite și crime de război sistematice pentru a distruge națiunea ucraineană.

În timp ce Occidentul insistă asupra negocierilor, Rusia pare decisă să continue acest conflict prin orice mijloace.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *